A
lu millinovicentudu,
l’acqua
a Lisciannira arrivà;
la
carestia chi c’era nun c’è cchiù
ca Don Piddu Bonnì ni la livà;
mancu
li sciarri chi c’eranu ci sunnu cchiù
ca
lu Baruni e Curtisi cuità.
Lu
Sinnacu i a dari l’appartu a Girgenti,
fu
accumpagnatu di pirsuni tanti,
lu
ritornu lu ficiru cuntenti,
pirchì
purtarunu risultati tanti.
Arrivati
a la cancilliria
A
lu barcuni si ‘inni i a facciari,
populu
grida cun allegria
ca
chist’annu l’acqua av’arrivari.
Ognunu
chisti paroli sintia,
lu
cori si sintia cunsulari,
daveru
‘nna va finiri sta caristia
ca
l’acqua veru nun na v’ammancari.
Duranti
lu cursu ci su li puzzetti
di
carci e rina ‘ntunacati tutti,
chisti
su quarchi diciassette
in
casu ci sarannu tubi rutti.
Ognunu
di chisti servirà pi porta
si
c’è ruttura lu ‘mpiegatu rapporta.
Duranti
stu cursu c’è na galleria
di
centottanta metri lu so cursu,
Lu
‘ngigneri a li lavoranti ci dicia
videmmu
si vi piaci stu discursu
ca
l’apirtura di chista galleria
viniri
tutti di frussu e rifrussu.
A
lu Vutanu c’è un recipienti,
la
maraviglia di quantu è galanti,
fu
fabbricatu di struiti genti
prosita
e viva a li lavoranti.
L’acqua
di ‘ncapu intra ci si ietta
bella
si vidi curriri perfetta
Ca
i ci ivu e mi fici preu
si
chiama lu Vutanu stu gran feu.
Prosita
a De Angilu ‘ngigneri
li
cosi giusti li sappi cuminari
A
lu sirruni ci fici un viveri
ca
cu passa si po ‘gghiri abbrivirari.
Si
po viditi intra lu paisi
chi
belli funtanelli chi ci misi;
Si
po viditi li mulini
biddizzi
n’hannu senza fini.
A
lu setti d’aprili na prucissioni
Accompagnata
di tanti pirsuni,
la
musica ca accorda li so toni
senza
lassari strumenti a l’agnuni.
Lisciannirisi
quannu vinni l’acqua
Dintra
li casi nni ristaru picca
Tutti
gridavano a la stacca
Dicennu
ca Lisciannira era ricca.
Ma
grana nun nì ristaru ‘nni la sacca
ca
centutrentummila fu la nostra sticca,
tutti
gridavano accussì,
prosita
e viva don Piddu Bonnì.
Chiaro
ho fatto ogni versetto e mi chiamo
Spoto
Benedetto.