Vintitré li fronne
Vintitré le fronne de verdespina
ce nascette ninno chessa matina
e na stella lucente
disse tienilo a mente
a stu munno non guardare
ca li ffronne fa seccare
si lamore vuò truvare
spine amare aje da chiantare.
Vintitré li rrose ca io chiantaje
cu lu chianto mio mo addacquaje
ma lu munno mercante
ca damore è vacante
tre carline ne vò dare
e li rrose vò cumprare
ntra li ddete vò sfrunnare
po li vuole scarpesare.
Vintitré streppone fanno lamiento
nce passaje la notte sott a lu viento
na chiantuta de stelle
na cajola daucielle
ca stu munno è tristo assaje
te ncatena sempre craje
quanno primma te guardaje
e damore te parlaje.
Vintitré catene de tiempo amaro
me mbarcaje nu juorno pe marenaro
pe piscare naniello
ca perdette nauciello
chillo auciello sfurtunato
ca
ngajola era ngappato
e allo mare sconfinato
chillaniello aveva jettato.
Vintitré li rezze fatte a canciello
cu lu mare attuorno cè nu castiello
nce passaje sanacore
nenna mia primmammore
e me disse : nun lu saje
chillauciello io truvaje
si lu core me darraje
vintitré oje vintitré vase avarraje.